La Babu Aneta si Dedu Stefan

Ma invatase acum cateva zile tete Stefana cum sa numesc respectuos fiecare ruda meglena in parte. Si, mandra de mine, am preluat informatia si am dus-o mai departe.
Ieri, cand i-am cunoscut pe lunginetzii Stoli, mi-am completat colectia de traditii si obiceiuri lingvistice. Zic ''lunginetzi'' caci asa s-au denumit ei din start, cand le-am mai zis cu cine am mai povestit. ''Pai, sa vezi'' zicea babu Aneta, "noi suntem lunginetzi, Stefana e din alta origine". Si ca sa nu ma pierd prea mult in povestire, mi-au precizat faptul ca atunci cand s-au asezat in Cerna, era dupa satul din care proveneau. In estul satului erau deja bulgari si romani, in sud-est s-au asezat lumnicianii (din satul Lumnita), in nord lunzanetzii (din satul Lunguta), in centru, nord si nord-est usinetzii (din satul Osani) iar in est s-au asezat cupinetzii (din Cupa).
Asadar, la lunzinetzi/lunginetzi, rudele intre ele isi spuneau si isi mai spun astfel: babu=bunica, dedu=bunic, sora sotului=tetu, fratele sotului=cici, sotia fratelui sotului=nina, fratele sotiei=vuici, sotia fratelui sotiei=vuina, soacra=maicu (mamu), socru=tatcu (tatu).
In ceea ce priveste ultimul exemplu, babu Aneta a completat: ''In timp ce erai logodit, nu le spuneai mamu sau tatu socrilor. Nici eu, nici sotu'. Le spuneai babu si dedu. Abia dupa ce veneai in casa lor le spuneai maicu si tatcu. Asta cum te puteau obisnui. Sotu' si acu tot babu zice!!''
Completare: fratelui mai mare i se zicea bebe, surorii mai mari, dodo.

Logodna tinea si 2 ani. Baiatu' pleca in armata iar acasa, fata nu se mai ducea la distractie.
''Fierbea sangele in tine sa te duci sa joci, dar nu te mai duceai'' recunoaste babu Aneta. "Era respect!"