Chef de viata

Exista unele aspecte pe care le neglijam in viata de zi cu zi. Un bun exemplu ar fi masa in familie. Nu mai mancam impreuna, nu mai punem tara la cale impreuna, suntem "verri bizi". Fiecare cu masa lui, prietenii lui, preocuparile lui. Avem un program incarcat. Iar de aci, potopul. Daca ma gandesc bine, nici de prieteni nu mai avem timp. Si totusi cui povestim ce ni se intampla zilnic? Cu cine impartim hobby-urile, bucuriile, placerile vietii? Cine te intreaba daca ai vise sau nu, cine e preocupat daca esti fericit sau nu, cine si cand?

E un mic amanunt, o nebunie ce am simtit-o in Norway.
Exista senzatia ciudata la revenirea in tara ca suntem niste omuleti tristi. Ne imbracam in culori inchise, ne plimbam crispati pe strada, suntem extrem de grabiti, suparati. Mai mult decat atat, in goana dupa moda trendi-frendi, ne construim case mamut, prea mari pentru a fi calde, ni le mobilam in culori inchise, de parca in pesteri ne-am dori sa locuim. Si totusi, unde ne e cheful de viata?
In taramurile cunoscute drept reci, treaba sta altfel. Casutele sunt de obicei mici, din lemn, in culori deschise, albe sau maronii, uneori albastre sau rosii. In interior, de cele mai multe ori sunt mobilate in alb iar pardoseala e incalzita. La ferestre strajuiesc orhidee sau lumanari iar la intrare nu lipsesc cutiile postale. Aci voiam sa ajung. Yep, nebunia chefului de viata mi-a rasarit in plimbarile lungi pe strazile Stordului. Fie la usi, fie la marginea drumului, toti locuitorii insulei detin cutii postale extrem de spectaculoase. Unii isi deseneaza casuta pe ele, altii scene din povesti, altii isi personalizeaza cutia cu flori, animale...semn ca traiesc...semn ca exista pofta de viata.
Probabil e un subiect caraghios sa vorbesti de cum ar trebui sa-ti decorezi cutiile postale cand n-ai timp sa iei masa cu cei dragi.
Insa consider ca e mult mai caraghios sa uiti ca esti viu si sa traiesti ca atare.

Cu pantalonii indesati in ciorapi sau cum modestia e o virtute in Norway

Acu' 2 saptamani imi zisei: "gata! am epuizat subiectul Norway."
De atunci si pana azi, au tot aparut posturi si, poate, vor mai veni. De nu apar, va permit: trageti-ma de maneca! Se poate altfel? Ce fel de calatoreasa as fi de n-as povesti? Mi se tot povestea cum omuletii norvegieni umbla, pe ploaie, cu pantalonii indesati in ciorapi, indiferent de gradul de eleganta abordat in ziua respectiva (asta, daca nu sunt inarmati deja, precum le sade cel mai bine, cu cizmulite de cauciuc!). Si, de fiecare data, ma intrebam: as merge si eu cu pantalonii indesati in ciorapi pe Isaccei street :)? Nu stiu eu daca as indrazni, dar ei chiar nu se sfiesc sa fie practici! Sa nu exagerez in citari, dar cineva imi si gasise justificarea "modei" norvegiene: ciorapii se schimba si spala in fiecare zi...pe cand blugii nu-i poti uza spalandu-i in fiecare zi :) Ei, te-ai gandit la asta pana acu?
De ce modestie? Ce treaba are modestia cu ciorapii norvegienilor? Sa fiu mai explicita! Vom incerca un exercitiu simplu: pe de o parte, imaginati-va stilul practic, lipsit de stralucire al norvegienilor si, pe de alta, stilul nostru, mioritic, cu aur mult, haine de piele si bluze pana la buric. Daca unii adopta practicul si dau dovada de simplitate, respectiv modestie, altii vor stralucire si, astfel, dau dovada de ingamfare, respectiv aroganta. Cum vi se pare? Ce-i de admirat?
Dar modestia norvegienilor nu e doar descoperirea mea. Site-urile ce prezinta Norvegia drept destinatie turistica nu evita sa sublinieze faptul ca, in aceasta tara, o persoana ce-si etaleaza bogatia este considerata nepoliticoasa, chiar obraznica, norvegienii incercand sa evite evidentierea diferentelor dintre clasele sociale. "Nu intreba un norvegian cat castiga sau cat costa masina sa" zice Wikitravel. O conversatie de succes in tarile nordice ramane cea...despre vreme!

Sorry pal, too late ... for a beer!

In Norvegia, nu poti cumpara bere, din supermarket, oricand doresti. Yep! Daca nu te-ai straduit sa-ti cumperi berea inainte de orele 20.00 in cursul saptamanii si inainte de 18.00 in weekend...s-ar putea ca omuletul de la casa sa-ti ia respectuos berea inapoi si sa iti spuna "Sorry pal, it's too late''/Imi pare rau amice, e prea tarziu! Asa zic legendele urbane si asa am patit si noi. Uitai sa precizez: duminica poti cumpara bere doar din baruri, pub-uri sau restaurante. In supermarket, no way!
Iar preturile... In supermarket iti mai permite buzunarul sa cumperi bere (si cam atat din gama alcoolice se comercialieaza aci), caci berea poate porni de la 2,5 la 4 €. Insa in baruri, pub-uri si alte restaurante, berea porneste de undeva de la 7 € iar pretul ei urca atat de rapid in sus incat te prinde ameteala inainte sa comanzi si altceva! Ca sa nu mai vorbim de vinuri. Si daca am ramas in locatia mai sus amintita, ei bine aci, in localurile de seara, un pahar cu vin decent, sa-i zicem ieftin, te costa vreo 6 € si indrazneste din ce in ce mai mult! De gustibus...
In supermarket insa, nu te intalnesti cu domnul vin. Sistemul monopolului de stat tine bauturile cu peste 4,75% alcool in magazine special amenajate sub sigla Vinmonopolet. Si inca n-am zis nimik! Aceste magazine au un program special, pana in orele 17.00 de luni pana miercuri, joi - vineri pana in orele 18, sambata pana in orele 15.00 iar duminica, inchis. Iar vanzatorii...sa-i fi vazut! Par niste jandarmi in uniformele lor inchise la culoare.
Acu' sa fim seriosi! Ce masura de mai bun control al alcoolului ar fi fost de gasit intr-o tara in care in anii 1830-1840 fiecare adult norvegian consuma estimativ 13 litri alcool pur/an sub forma diferitelor bauturi alcoolice?
Ceea ce e important de subliniat e faptul ca acest sistem de control al consumului de alcool a fost decis prin referendum national in anul 1919 si de atunci functioneaza perfect.
Mai mult decat atat, intr-o dezbatere media, recent, s-a pus in discutie subiectul permiterii consumului bauturilor alcoolice in parcuri, atata timp cat nu e permis consumul acestora in locurile publice...Iar raspunsul comun a fost DA, atata vreme cat omuletii nu-i deranjeaza pe cei din jur.
Exista intrebari?
Uitasem: intervalul de timp admis pentru vanzarea berii in supermarketuri e hotarat la nivel local de fiecare administratie in parte.
Cat despre fumat, acesta este in declin in Norvegia.
Fumatul este interzis in restaurante, baruri, pub-uri...autobuze, trenuri, avioane, ferry, autogari, multe case particulare adoptand si ele aceasta regula.

Sursa: www.vinmonopolet.no

Muzeul petrolului - Ep. 3. Cate butoane poate manevra un om?

La Petroleum Museum e multe butoane. Muuultee! Ar fi de randul sutelor daca am incerca sa vizualizam ce exista proiectat si prin machetele prezente in muzeu. Ceea ce e super distractiv pentru vizitatorul acestui muzeu e faptul ca poti apasa orice buton rosu, orice buton sclipitor, poti manevra orice manivela! Zisei ca-i distractiv? Ma rog, pentru cei ce ar dori sa vada explozii, nu-i chiar asa distractiv. Insa, gandeste-te, cum ar fi ca tu sa fii raspunzator pe o platforma marina de ...cabina de foraj. Ai in prima foto, locul tau de munca, asa cum era ea, cabina de foraj pe prima platforma ce a produs petrol in Marea Nordului, Ekofisk Alfa (in sectorul norvegian). Cu siguranta, trebuie sa fii curajos!

Asa am incercat si noi sa fim in Petroleum Museum. Am incercat orice panou de comanda, am dat telefoane, am manevrat masinarii grele, am decis pentru echipe intregi de muncitori si mai mult decat atat, am riscat, pi bune! Bine, nu eu, recunosc!
La un moment dat, dupa zecile de sonde studiate, vazuram ''altceva''. Un grup de tineri isi testa simturile. Cum? Erai invitat de catre unul din ghizii muzeului intr-un joc destul de simplu: cum te-ai descurca in cazul unei pene de curent, pe o platforma marina, intr-un intuneric taciune, auzind doar un semnal sonor? Mai precis: intrai intr-o incapere pe o usa si apoi...sa te vedem cum iesi de acolo, pe alta, in doar 2 minuti. Revenind la grupul de turisti, acestia intrau rand pe rand si ieseau dupa 37 secunde, 40-45 secunde, ba chiar 1 min si 2 sec.
Ghici cine a vrut sa joace si el?
''Ce se intampla daca nu reuseai sa iesi de acolo in 2 minute?'' ar urma sa fie intrebarea oricui.
''Daca nu reuseai sa iesi in cele 2 minute....se aprindea lumina" :D - varianta muzeului. Cea reala, usor de imaginat, crunt de indurat!
Daca ma gandesc bine acu, si totusi n-am reusit sa jucam toate jocurile din muzeu!
Este primul muzeu atat de interactiv intalnit vreodata!
O fi fain sa vezi costume, roci, pasari sau cine stie ce alte minunatii ale acestei minunate planete, dar nu ti se pare grozav sa petreci 3-4 ore intr-un muzeu al imaginatiei si al tehnologiei?
Viata e dura, dom'le!
Faceti muzeele interesante!
Ma gandesc cum o fi sa vizitezi muzeul conservelor din Stavanger?

Fara vorbe. Doar foto

Precizare

Nu stiu de ce, la mine, cam totul are accent oltenesc. Nu fusei in Oltenia si nu ma uitai niciodata cum e vremea acolo. Stiu doar ca de foarte multe ori am vazut meciuri ale Universitatii Craiova, doar pentru ca gazda mea era fan al oltenilor iar eu, pe atunci, microbista.
Nu stiu de ce scriu doar despre Norway. Ba da, stiu oleaca de ce: fusei recent pe acolo. Dar acu, dupa ce vazui pozele facute la Slava Cercheza ma gandesc de ce nu va scriez despre gainile de acolo si fasolea la metru.
De ce scriu uneori cam stalcit? In viatza de zi cu zi fac acelasi lucru. Ma gandesc daca intr-un discurs oficial n-o voi lua pe aratura si voi zice ca voi mere somewhere sa pap something.
Azi manusitele mele au imbracat manusele. Sunt asa pufoase incat nasucul meu face ravagii cand le intalneste. Vezi? N-ai zice ca am peste 20 si aproape 30. Unde se termina visele mele si unde incepe realitatea, nu stiu.
Ma intreb de ce pozele meu au exact 1,5 centrimetri margine intunecoasa.
Ceea ce stiu e ca-mi plac mult pozele cu personaje miscatoare. Dar cel mai mult me plac omuletii.
Multumesc omuletilor care mi-au facut pozele atat de frumoase.
un singur lucru tin sa precizez: omuletii fericiti ies grozav in poze.

Muzeul petrolului - Ep. 2. Ce-i facut din petrol?

Exista unele locuri in care, pentru a vedea anumite lucruri, ai nevoie de ochelari speciali. Vorbim acu desigur, dupa exemplul Akvariet-ului din Bergen, de sala de proiectii filme 3D. O sala asemanatoare am intalnit si in Muzeul Petrolului din Stavanger. Acolo ni s-a aratat in fata ''ochelarilor'', printr-un ingenios documentar, ceea ce putem vedea in jurul nostru si cu ochiul liber: o multime de lucruri care, desi ni se pare curios, sunt facute din petrol.

Priveste in jur sau cel putin incearca un exercitiu de imaginatie: o multime de lucruri utile tie sunt facute din plastic...iar plasticul e...made from petroleum! O enumerare n-ar strica: de la hainele pe care le porti, pana la pantofi, de la dintii falsi pana la peruci, de la periute de dinti pana la acoperisuri de case, de la ochelari la umbrele, de la sampon si detergenti de vase pana la combustibilul necesar autoturismelor si avioanelor, de la drumuri la avioane, de la jucarii la medicamente...si lista ar putea continua.
Iti poti inchipui acu lumea fara petrol? Se cam impun in acest moment un set de multumiri.
De ce si pentru cine?
Eu, fiinta ce utilizeaza periuta de dinti, multumesc celor ce au studiat suficient de mult de au descoperit petrolul, pentru ca eu astazi sa pot folosi o periuta cu maner de plastic si nu cine stie ce os! :D

Fotografie realizata de prietenul nostru, Razvan Tudor, la Bergen Akvariet, in sala de proiectii filme 3D. Multam fain!

Muzeul petrolului - Ep. 1. Ce crezi ca poti vedea la muzeul petrolului?

Aceasta a fost intrebarea mea cand, dintre toate muzeele din Stavanger,
Andrei era entuziasmat cel mai mult de muzeul petrolului si indica semne cum ca ...i-ar placea...sa vedem muzeul petrolului!
"Ce crezi iubita? Ar fi super sa-l vizitam!"
Da, ar fi super, ma gandeam eu, pentru injineri ca dumneata! Dar eu? Ce sa fac eu printre tevi, conducte si iar tevi?
Ei bine, recunosc: am gresit amarnic!
Norwegian Petroleum Museum nu este realizat doar pentru injineri! Este pentru toti cei care iubesc istoria, geologia, natura, filmele, jocurile pe calculator, calculatoarele, elicopterele, fotografiile..ma rog..eu as zice pentru toti si as pune punct.
Cand am intrat in muzeu nu stiam mai nimik despre petrol. Dar, tot ceea ce am vazut in muzeu mi-a intins o capcana mai complexa decat ma asteptam: m-a facut sa-mi pun eu intrebari, sa vreau sa studiez. Pai, altfel cum ai reactiona cand, intr-un separeu special amenajat cu calculatoare, tu si prietenul tau sunteti atrasi sa jucati un joc simplu: stii si castigi? Sau ti se dau niste eprubete imense si esti intrebat: ce crezi ca e aci? Sau...ce substanta pica prima? Wow, chiar poti sa atingi tot ce vrei, sa rotesti, sa amesteci si nimik nu ti se intampla.
Mi-am adus aminte atunci de profu' de psihologie din facultate care nu avea sfaturi de genu': invatati caci materia mea e cea mai importanta! El avea un singur sfat de dat: invata, ca mai tarziu, sa poti raspunde la intrebarea copilului tau: ce e tati aci? De ce e cerul albastru? Si tu, de rusine, sa nu-i spui taci si mergi mai departe sau lasa ca afli tu cand cresti mare!
Da, muzeul petrolului este atat pentru copilul din tati cat si pentru copilul lui tati! (exista chiar un spatiu special amenajat pentru copilasii ce se plictisesc cat tati studiaza. Spatiul copiilor e in forma de platforma marina si chiar detine un mini elicopter pentru pitici!)
Pentru adulti, in primele incaperi calatoria abia incepe. Dupa cateva jocuri despre istoria indepartata a petrolului, muzeul se deschide vizitatorului cu o istorie recenta a petrolului ce atrage ca un miraj: o lume a machetelor, o lume a platformelor marine in miniatura, a vaselor petroliere, a sondelor, a hartilor! Si nu doar atat: capsule de viata in marime naturala, camere de simulare a zborului cu elicopterul, graficul real al plecarilor si sosirilor elicopterelor in Marea Nordului afisat pe tv, fotografii de pe platformele marine, indeletnicirile muncitorilor plecati pe mare, sisteme de comunicare...si cate si mai cate!
Click aci pentru un tur virtual al Muzeului Petrolului din Stavanger: http://stavanger.clickwalk.no/area/2e.html

Norsk Skogkatt sau...Pisica norvegiana :D

De cateva zile evit subiectul Muzeul Petrolului. Nu stiu de unde sa incep si ce sa zic first! E atat de mult de povestit. Si, ca un scoler ce incearca sa se fofileze, zic pas si azi ...si, pana gasesc ac de cojocul muzeului, va povestesc despre..pisicile norvegiene :D

Pe cand ma plimbam pe dealurile Stordului, pe langa casutzele ca de turta dulce ale norvegienilor, observai - ca de! ochii nu-mi stau locului - asadar, vazui pe la ferestrele fara de perdele ale insularilor, pisici. Si nu numai la ferestre! Atat la ferestre, cat si pe la usile lor, strajuiau statuete sau ma rog...jucarii din textile infoiate in forma de pisici. Unele cu gat lung, altele cu coada stufoasa, unele slabe, altele dragutz de ''indesate'', toate parca urmarind trecatoru'.
Daca unii norvegieni au papusi - pisici la ferestre, altii detin grozave exemplare vii de pisici din rasa Norsk Skogkatt.
Se zice ca Norvegiana de Padure este una dintre cele mai vechi rase din Europa, fiind prezenta in mitologia si folclorul scandinav, in legendele si povestile culese intre anii 1837 si 1852. In una din legende, Freya, zeita frumusetii, a dragostei si a fertilitatii, (corespondenta Afroditei), conducea un car tras de o pereche de pisici, iar marele zeu Thor a fost invins intr-o intrecere de catre Jormungand (intruchipat de o pisica), nereusind sa o ridice complet de la podea.
Si pentru a va convinge ca sunt pe deplin grozave, mai amintesc faptul ca pisicile din tarile nordice erau luate si in calatoriile lor de vikingi! Ori vikingii erau mari pescari ori se foloseau de ele pentru a tine sub control populatia de rozatoare de pe corabii :D

Ja, ferry!

Oriunde ai vrea sa pleci din Stord, spre Bergen, Stavanger, sau ...

ma rog, unde crezi,
cu autocarul ori cu masina proprie,
n-ai ce face, trebuieste sa folosesti ferry-ul.
Ja, ferry.
Fie ca iti ia 20 sau 4o de minute,
e necesara plimbarea, caci unde tuneluri nu sunt, ii apa muuulta.
Doar suntem in tara fiordurilor.
Pe ferry, e chiar placut: un mini restaurant, internet wireless, mult spatiu pentru odihna si muuulte veste de salvare.
Aci chiar pot arata cu dejetu navele noastre ce ne plimba pe Dunare,
unde, chiar de-ai cauta, nu stiu daca ai gasi de samanta o vesta de salvare.
Ferry-ul mere, norvegianul mananca calm un morcov proaspat, mai citeste un ziar,
asculta muzica la casti neobisnuit de mari, (zic de umblat in public, pardon dupa moda romaneasca) si, din cand in cand, norvegianul zambeste la turistul ce se tot uita la cizmele lui de cauciuc
de zi de zi. E fain pe ferry. Si e si mai fain sa stii ca nava cu care te plimbi e made in Tulcea, Romania.
Sa nu cumva sa zici ca nu ti se mai pare sigur acu!!

La capitala

Auzisei intr-o zi, in una din autogarele Bucurestiului, un copil de vreo 5 anisori ce zicea ca n-a fost pana acu, niciodata in viata lui, la capitala.
Si eu pot zice la fel: n-am fost niciodata in viata mea, pana acu, in Stavanger, Norvegia, oras declarat in 2008, alaturi de Liverpool (Regatul Unit),
capitala a culturii europene.

Prinsesse for en dag

Fuseseram sa vizitam Stavanger museum.
Povestirea aceasta ar trebui sa vina dupa ...
...marea poveste ...
...a extraordinarului muzeu al petrolului din Stavanger.
Dar, stiind cat de mult imi va lua sa palavragesc
despre minunile acelui muzeu, am zis s-o iau inainte
si sa strecor doua vorbe despre Stavanger museum.
Chestiunea era urmatoarea:
sosiram aproape de ora de inchidere a muzeului.
Asta, dupa ce hoinariram vreo 3 ore prin Petroleum museum.
Copii faini cum eram, ni s-a permis, fara plata, sa dau o raita prin muzeu,
pana la inchidere. Zis si facut.
Vazuram sectiunea animale de pe taramuri nordice, inclusiv gaini de casa..impaiate.
Vazuram omuleti de ceara, fiecare la casa lui, cu indeletnicirea lui (n-avuram timp sa citim cine ce facea).
Si, la urma vazuram si expozitia temporara, Prinsesse for en dag, adik Printesa pentru o zi.
Yep, o expozitie dedicata mireselor. Sa precizam: rochii imbracate de norvegience celebre pe la nuntile lor,
celebritati precum: Inaltimea sa printesa Mette-Marit , miss Norway Kathrine Sørland si altele.
Rochii extraordinare, pentru vremurile in care au fost purtate.
Cea mai simpla, cat si cea mai frumoasa rochie a expozitiei:
rochia printesei Mette-Marit.
Nici un diamant, nici un ''Chaikovski", nici o paieta, nici un stras, nici o floricica, nici un fluturas.
Si totusi, superba.


Site-ul Monarhiei norvegiene
http://www.kongehuset.no/?lang=eng

Barcutze, fara numar!

Dupa modelul vikingilor de ieri, multi dintre vikingii de azi

cutreiera si ei cu ajutorul corabiilor.
ma rog, barcutzelor performante.
Astfel, daca intr-o localitate norvegiana nu exista vreun santier,
exista un miniport, daca nu port, macar un refugiu al barcutzelor,
daca nu un refugiu, macar un monument,
o statueta dedicata cuiva ce-a construit o... barcutza.
In Leirvik, exista de toate:
santier, dana de acostare a ferryboat-ului, refugiu al barcutzelor si chiar un muzeu.
Maritim.

La pomu' ... cu suzete

Daca am avea si noi un pom...
in care am putea agata
belelele...
dupa modelul norvegian...
al pomului...
la care
parintii isi aduc copiii
sa se desparta
de suzete...
...poate am fi mai fericiti...
sau
macar
am sti
unde
sa le lasam
...iar cand am avea nevoie,
unde sa le gasim.
(belelele).