Cum a disparut "Alba ca zapada"

Cine se apuca de bucatareala, ar fi bine sa si cunoasca limba tarii in care il apuca talentul.
Nu de alta dar, nestiind limba, ori va trebui sa mearga cu dl. Gogu' (Google) la magazin ori se va trezi intr-o zi ca mine ca...vrei sa faci prajitura "Alba ca zapada"...si ti-ai cumparat faina integrala :D
Asta, dupa ce m-am informat pe internet cum suna reteta, am vorbit pe Skype cu maman cum face ea prajitura si am si primit reteta pe email de la sorela.
De asemenea, am asteptat o zi cu buna dispozitie, in care ouale sa nu fie stresate, sa-mi fi cumparat amoniacul (si ala cu peripetii) si, nu in ultimul rand, sa ma fi hotarat asupra carei variante de reteta sa ma apuc.
Si a iesit ce se vede in imagine: niste chifle.
Alba ca zapada a disparut. In fond, prajiturile nu sunt asa sanatoase.
De azi, trecem pe graham.

Alo? Ati vazut un motan maro?

N-ai zice ca pe aci scrie Veronica, daca nu sunt amintite povesti cu pisici.

De fapt, pisica a intrat in scena din postarea trecuta, daca va amintiti imaginea cu orhideea si motanul in planul secund.

Cum de a tunat si s-a nimerit ca doi motani sa-si faca plimbarile zilnice prin gradina mea, asta nu stiu.

Insa ceea ce stiu e faptul ca motanul maro e cam batranel si, ca sa nu-l jignesc prea tare, are si probleme cu urechiusele.

Acest aspect l-am observat cand am incercat sa apropii de el, la momentul siestei sale, la miezul zilei, incalzindu-se la soare, sub geamul casutei mele.

Ori Brun (sa-i dam un nume, sa se stie despre cine vorbim) era plecat cu gandurile prin tarile calde, ori l-au mai lasat urechile, caci nu m-a sesizat decat cand eram gata - gata sa-l apuc de coada.

Atunci am mai observat ca ii ajung mustatile pana la genunchi iar boticul ii e murdar, de parca ar fi baut toata dimineata o oala mare de cacao.

Acum, sincera sa fiu, nici nu stiu la ce i-ar trebui un auz fin pe aci, caci n-am vazut decat 2-3 catei pe strada, si aceia plimbati in lesa. In rest, nici macar un latrat la doua zile.
Asta da liniste...

Cu orhidee la ferestre ...

"Aha, mergi sa-ti pui orhidee in ferestre" imi reprosase cineva la auzul plecarii mele spre Nord.

Uitasem de acest gand, dar memoria de elefant a colegei mele imi amintise ca, acum cativa ani, imi dorisem sa locuiesc in tara caselor ale caror ferestre mari au orhidee. Si, iata-ma azi!

Asadar, ai grija ce-ti doresti, caci s-ar putea indeplini!

Si cu toate acestea, nu e prima oara cand nu iau in serios aceste cuvinte.

La isla bonita

Poate ma voi repeta sau poate nu, insa cum imi aduc aminte ceva, eu va scriu.

Ei bine, nu stiu daca v-am zis sau nu, dar pe aci ne-am bucurat deja de ninsoare. Si chiar multa.
A nins si mai alaltaieri si alaltaieri si ieri. Azi a mai stat.

Si, uite asa pe ninsoare, cand eu cautam sa fac pozeeee, cat mai muuuulte, luptandu-ma cu fulgii de zapada, in castile de pe urechi, la un radio local, nu are importanta care, ce melodii credeti ca erau in program?

Raspunsul il gasiti ascultand piesele de mai jos!







Acum, pentru a vedea diferenta, porniti radioul si cautati Magic FM!
Ce melodii auziti aici, in luna decembrie? Raspunsul e unul! Gasiti-l mai jos!



La final, intrebarea mea e una singura: unde vine Craciunul si unde nu?

Pozar de copaci

Nu pentru ca as fi un mare ecologist sau økolog cum se zice pe aci, dar am facut o pasiune pentru copacul din fata casei.

Da, unii mai carcotasi ar putea zice ca e de plictiseala. Pentru aceia, am un mesaj: mergeti si sapati o fantana!

Revenind la "copacul vietii", acesta a devenit modelul meu din zilele de soare, de ninsoare, de ploaie.
N-as zice ca stie unde e distribuit, dar sigur stie ceva de pozeaza asa bine.

Mai multe poze cu fotomodelul meu, aci

Buna ziua, Norvegia! Buna ziua, Romania!

Oricat de neobisnuit ti s-ar parea tie, prietene, crede-ma, si pentru mine e neasteptat: destinul (suna pompos, nu?) a facut ca eu sa ma intorc pe taramurile norvegiene.

Inca n-am primit instructiunile privind rolul meu aici, insa pana atunci, cititorule, voi povesti cu tine.

Sper sa ma citesti din placere, de parca as povesti cu tine la o cafea, pe o banca in parc sau la telefon, ca de la prieten la prieten. Ceva de genul prieteniei mele cu Laura: "fata, ce mai faci?", "fata, ai vazut...ai auzit...? ce zici de ....? zici ca e bine sa...?".
Dap, e ca si cum as ridica aceasta prietenie la puterea a 4-a, a 8-a...in functie de numarul prietenilor cititori.

Si pentru ca am amintit de Laura, as vrea sa amintesc si de Ralu si de toti prietenii sufletului meu de la etajul 2 PMT. Datorita lor, zilele mele sunt mai senine, caci in fiecare dimineata acestia imi transmit un mesaj din suflet...pardon, din calendarul sufletelor lor.

In acest sens, tin sa citez mesajul de ieri care a fost unul deosebit:
"Unii oameni intra in viata noastra si dispar repede...Altii stau un timp si isi lasa amprenta in inima noastra, si nu mai suntem niciodata aceiasi."

Va pup si va iubesc!