La isla bonita

Poate ma voi repeta sau poate nu, insa cum imi aduc aminte ceva, eu va scriu.

Ei bine, nu stiu daca v-am zis sau nu, dar pe aci ne-am bucurat deja de ninsoare. Si chiar multa.
A nins si mai alaltaieri si alaltaieri si ieri. Azi a mai stat.

Si, uite asa pe ninsoare, cand eu cautam sa fac pozeeee, cat mai muuuulte, luptandu-ma cu fulgii de zapada, in castile de pe urechi, la un radio local, nu are importanta care, ce melodii credeti ca erau in program?

Raspunsul il gasiti ascultand piesele de mai jos!







Acum, pentru a vedea diferenta, porniti radioul si cautati Magic FM!
Ce melodii auziti aici, in luna decembrie? Raspunsul e unul! Gasiti-l mai jos!



La final, intrebarea mea e una singura: unde vine Craciunul si unde nu?

Pozar de copaci

Nu pentru ca as fi un mare ecologist sau økolog cum se zice pe aci, dar am facut o pasiune pentru copacul din fata casei.

Da, unii mai carcotasi ar putea zice ca e de plictiseala. Pentru aceia, am un mesaj: mergeti si sapati o fantana!

Revenind la "copacul vietii", acesta a devenit modelul meu din zilele de soare, de ninsoare, de ploaie.
N-as zice ca stie unde e distribuit, dar sigur stie ceva de pozeaza asa bine.

Mai multe poze cu fotomodelul meu, aci

Buna ziua, Norvegia! Buna ziua, Romania!

Oricat de neobisnuit ti s-ar parea tie, prietene, crede-ma, si pentru mine e neasteptat: destinul (suna pompos, nu?) a facut ca eu sa ma intorc pe taramurile norvegiene.

Inca n-am primit instructiunile privind rolul meu aici, insa pana atunci, cititorule, voi povesti cu tine.

Sper sa ma citesti din placere, de parca as povesti cu tine la o cafea, pe o banca in parc sau la telefon, ca de la prieten la prieten. Ceva de genul prieteniei mele cu Laura: "fata, ce mai faci?", "fata, ai vazut...ai auzit...? ce zici de ....? zici ca e bine sa...?".
Dap, e ca si cum as ridica aceasta prietenie la puterea a 4-a, a 8-a...in functie de numarul prietenilor cititori.

Si pentru ca am amintit de Laura, as vrea sa amintesc si de Ralu si de toti prietenii sufletului meu de la etajul 2 PMT. Datorita lor, zilele mele sunt mai senine, caci in fiecare dimineata acestia imi transmit un mesaj din suflet...pardon, din calendarul sufletelor lor.

In acest sens, tin sa citez mesajul de ieri care a fost unul deosebit:
"Unii oameni intra in viata noastra si dispar repede...Altii stau un timp si isi lasa amprenta in inima noastra, si nu mai suntem niciodata aceiasi."

Va pup si va iubesc!

Chef de viata

Exista unele aspecte pe care le neglijam in viata de zi cu zi. Un bun exemplu ar fi masa in familie. Nu mai mancam impreuna, nu mai punem tara la cale impreuna, suntem "verri bizi". Fiecare cu masa lui, prietenii lui, preocuparile lui. Avem un program incarcat. Iar de aci, potopul. Daca ma gandesc bine, nici de prieteni nu mai avem timp. Si totusi cui povestim ce ni se intampla zilnic? Cu cine impartim hobby-urile, bucuriile, placerile vietii? Cine te intreaba daca ai vise sau nu, cine e preocupat daca esti fericit sau nu, cine si cand?

E un mic amanunt, o nebunie ce am simtit-o in Norway.
Exista senzatia ciudata la revenirea in tara ca suntem niste omuleti tristi. Ne imbracam in culori inchise, ne plimbam crispati pe strada, suntem extrem de grabiti, suparati. Mai mult decat atat, in goana dupa moda trendi-frendi, ne construim case mamut, prea mari pentru a fi calde, ni le mobilam in culori inchise, de parca in pesteri ne-am dori sa locuim. Si totusi, unde ne e cheful de viata?
In taramurile cunoscute drept reci, treaba sta altfel. Casutele sunt de obicei mici, din lemn, in culori deschise, albe sau maronii, uneori albastre sau rosii. In interior, de cele mai multe ori sunt mobilate in alb iar pardoseala e incalzita. La ferestre strajuiesc orhidee sau lumanari iar la intrare nu lipsesc cutiile postale. Aci voiam sa ajung. Yep, nebunia chefului de viata mi-a rasarit in plimbarile lungi pe strazile Stordului. Fie la usi, fie la marginea drumului, toti locuitorii insulei detin cutii postale extrem de spectaculoase. Unii isi deseneaza casuta pe ele, altii scene din povesti, altii isi personalizeaza cutia cu flori, animale...semn ca traiesc...semn ca exista pofta de viata.
Probabil e un subiect caraghios sa vorbesti de cum ar trebui sa-ti decorezi cutiile postale cand n-ai timp sa iei masa cu cei dragi.
Insa consider ca e mult mai caraghios sa uiti ca esti viu si sa traiesti ca atare.

Cu pantalonii indesati in ciorapi sau cum modestia e o virtute in Norway

Acu' 2 saptamani imi zisei: "gata! am epuizat subiectul Norway."
De atunci si pana azi, au tot aparut posturi si, poate, vor mai veni. De nu apar, va permit: trageti-ma de maneca! Se poate altfel? Ce fel de calatoreasa as fi de n-as povesti? Mi se tot povestea cum omuletii norvegieni umbla, pe ploaie, cu pantalonii indesati in ciorapi, indiferent de gradul de eleganta abordat in ziua respectiva (asta, daca nu sunt inarmati deja, precum le sade cel mai bine, cu cizmulite de cauciuc!). Si, de fiecare data, ma intrebam: as merge si eu cu pantalonii indesati in ciorapi pe Isaccei street :)? Nu stiu eu daca as indrazni, dar ei chiar nu se sfiesc sa fie practici! Sa nu exagerez in citari, dar cineva imi si gasise justificarea "modei" norvegiene: ciorapii se schimba si spala in fiecare zi...pe cand blugii nu-i poti uza spalandu-i in fiecare zi :) Ei, te-ai gandit la asta pana acu?
De ce modestie? Ce treaba are modestia cu ciorapii norvegienilor? Sa fiu mai explicita! Vom incerca un exercitiu simplu: pe de o parte, imaginati-va stilul practic, lipsit de stralucire al norvegienilor si, pe de alta, stilul nostru, mioritic, cu aur mult, haine de piele si bluze pana la buric. Daca unii adopta practicul si dau dovada de simplitate, respectiv modestie, altii vor stralucire si, astfel, dau dovada de ingamfare, respectiv aroganta. Cum vi se pare? Ce-i de admirat?
Dar modestia norvegienilor nu e doar descoperirea mea. Site-urile ce prezinta Norvegia drept destinatie turistica nu evita sa sublinieze faptul ca, in aceasta tara, o persoana ce-si etaleaza bogatia este considerata nepoliticoasa, chiar obraznica, norvegienii incercand sa evite evidentierea diferentelor dintre clasele sociale. "Nu intreba un norvegian cat castiga sau cat costa masina sa" zice Wikitravel. O conversatie de succes in tarile nordice ramane cea...despre vreme!

Sorry pal, too late ... for a beer!

In Norvegia, nu poti cumpara bere, din supermarket, oricand doresti. Yep! Daca nu te-ai straduit sa-ti cumperi berea inainte de orele 20.00 in cursul saptamanii si inainte de 18.00 in weekend...s-ar putea ca omuletul de la casa sa-ti ia respectuos berea inapoi si sa iti spuna "Sorry pal, it's too late''/Imi pare rau amice, e prea tarziu! Asa zic legendele urbane si asa am patit si noi. Uitai sa precizez: duminica poti cumpara bere doar din baruri, pub-uri sau restaurante. In supermarket, no way!
Iar preturile... In supermarket iti mai permite buzunarul sa cumperi bere (si cam atat din gama alcoolice se comercialieaza aci), caci berea poate porni de la 2,5 la 4 €. Insa in baruri, pub-uri si alte restaurante, berea porneste de undeva de la 7 € iar pretul ei urca atat de rapid in sus incat te prinde ameteala inainte sa comanzi si altceva! Ca sa nu mai vorbim de vinuri. Si daca am ramas in locatia mai sus amintita, ei bine aci, in localurile de seara, un pahar cu vin decent, sa-i zicem ieftin, te costa vreo 6 € si indrazneste din ce in ce mai mult! De gustibus...
In supermarket insa, nu te intalnesti cu domnul vin. Sistemul monopolului de stat tine bauturile cu peste 4,75% alcool in magazine special amenajate sub sigla Vinmonopolet. Si inca n-am zis nimik! Aceste magazine au un program special, pana in orele 17.00 de luni pana miercuri, joi - vineri pana in orele 18, sambata pana in orele 15.00 iar duminica, inchis. Iar vanzatorii...sa-i fi vazut! Par niste jandarmi in uniformele lor inchise la culoare.
Acu' sa fim seriosi! Ce masura de mai bun control al alcoolului ar fi fost de gasit intr-o tara in care in anii 1830-1840 fiecare adult norvegian consuma estimativ 13 litri alcool pur/an sub forma diferitelor bauturi alcoolice?
Ceea ce e important de subliniat e faptul ca acest sistem de control al consumului de alcool a fost decis prin referendum national in anul 1919 si de atunci functioneaza perfect.
Mai mult decat atat, intr-o dezbatere media, recent, s-a pus in discutie subiectul permiterii consumului bauturilor alcoolice in parcuri, atata timp cat nu e permis consumul acestora in locurile publice...Iar raspunsul comun a fost DA, atata vreme cat omuletii nu-i deranjeaza pe cei din jur.
Exista intrebari?
Uitasem: intervalul de timp admis pentru vanzarea berii in supermarketuri e hotarat la nivel local de fiecare administratie in parte.
Cat despre fumat, acesta este in declin in Norvegia.
Fumatul este interzis in restaurante, baruri, pub-uri...autobuze, trenuri, avioane, ferry, autogari, multe case particulare adoptand si ele aceasta regula.

Sursa: www.vinmonopolet.no

Muzeul petrolului - Ep. 3. Cate butoane poate manevra un om?

La Petroleum Museum e multe butoane. Muuultee! Ar fi de randul sutelor daca am incerca sa vizualizam ce exista proiectat si prin machetele prezente in muzeu. Ceea ce e super distractiv pentru vizitatorul acestui muzeu e faptul ca poti apasa orice buton rosu, orice buton sclipitor, poti manevra orice manivela! Zisei ca-i distractiv? Ma rog, pentru cei ce ar dori sa vada explozii, nu-i chiar asa distractiv. Insa, gandeste-te, cum ar fi ca tu sa fii raspunzator pe o platforma marina de ...cabina de foraj. Ai in prima foto, locul tau de munca, asa cum era ea, cabina de foraj pe prima platforma ce a produs petrol in Marea Nordului, Ekofisk Alfa (in sectorul norvegian). Cu siguranta, trebuie sa fii curajos!

Asa am incercat si noi sa fim in Petroleum Museum. Am incercat orice panou de comanda, am dat telefoane, am manevrat masinarii grele, am decis pentru echipe intregi de muncitori si mai mult decat atat, am riscat, pi bune! Bine, nu eu, recunosc!
La un moment dat, dupa zecile de sonde studiate, vazuram ''altceva''. Un grup de tineri isi testa simturile. Cum? Erai invitat de catre unul din ghizii muzeului intr-un joc destul de simplu: cum te-ai descurca in cazul unei pene de curent, pe o platforma marina, intr-un intuneric taciune, auzind doar un semnal sonor? Mai precis: intrai intr-o incapere pe o usa si apoi...sa te vedem cum iesi de acolo, pe alta, in doar 2 minuti. Revenind la grupul de turisti, acestia intrau rand pe rand si ieseau dupa 37 secunde, 40-45 secunde, ba chiar 1 min si 2 sec.
Ghici cine a vrut sa joace si el?
''Ce se intampla daca nu reuseai sa iesi de acolo in 2 minute?'' ar urma sa fie intrebarea oricui.
''Daca nu reuseai sa iesi in cele 2 minute....se aprindea lumina" :D - varianta muzeului. Cea reala, usor de imaginat, crunt de indurat!
Daca ma gandesc bine acu, si totusi n-am reusit sa jucam toate jocurile din muzeu!
Este primul muzeu atat de interactiv intalnit vreodata!
O fi fain sa vezi costume, roci, pasari sau cine stie ce alte minunatii ale acestei minunate planete, dar nu ti se pare grozav sa petreci 3-4 ore intr-un muzeu al imaginatiei si al tehnologiei?
Viata e dura, dom'le!
Faceti muzeele interesante!
Ma gandesc cum o fi sa vizitezi muzeul conservelor din Stavanger?

Fara vorbe. Doar foto

Precizare

Nu stiu de ce, la mine, cam totul are accent oltenesc. Nu fusei in Oltenia si nu ma uitai niciodata cum e vremea acolo. Stiu doar ca de foarte multe ori am vazut meciuri ale Universitatii Craiova, doar pentru ca gazda mea era fan al oltenilor iar eu, pe atunci, microbista.
Nu stiu de ce scriu doar despre Norway. Ba da, stiu oleaca de ce: fusei recent pe acolo. Dar acu, dupa ce vazui pozele facute la Slava Cercheza ma gandesc de ce nu va scriez despre gainile de acolo si fasolea la metru.
De ce scriu uneori cam stalcit? In viatza de zi cu zi fac acelasi lucru. Ma gandesc daca intr-un discurs oficial n-o voi lua pe aratura si voi zice ca voi mere somewhere sa pap something.
Azi manusitele mele au imbracat manusele. Sunt asa pufoase incat nasucul meu face ravagii cand le intalneste. Vezi? N-ai zice ca am peste 20 si aproape 30. Unde se termina visele mele si unde incepe realitatea, nu stiu.
Ma intreb de ce pozele meu au exact 1,5 centrimetri margine intunecoasa.
Ceea ce stiu e ca-mi plac mult pozele cu personaje miscatoare. Dar cel mai mult me plac omuletii.
Multumesc omuletilor care mi-au facut pozele atat de frumoase.
un singur lucru tin sa precizez: omuletii fericiti ies grozav in poze.

Muzeul petrolului - Ep. 2. Ce-i facut din petrol?

Exista unele locuri in care, pentru a vedea anumite lucruri, ai nevoie de ochelari speciali. Vorbim acu desigur, dupa exemplul Akvariet-ului din Bergen, de sala de proiectii filme 3D. O sala asemanatoare am intalnit si in Muzeul Petrolului din Stavanger. Acolo ni s-a aratat in fata ''ochelarilor'', printr-un ingenios documentar, ceea ce putem vedea in jurul nostru si cu ochiul liber: o multime de lucruri care, desi ni se pare curios, sunt facute din petrol.

Priveste in jur sau cel putin incearca un exercitiu de imaginatie: o multime de lucruri utile tie sunt facute din plastic...iar plasticul e...made from petroleum! O enumerare n-ar strica: de la hainele pe care le porti, pana la pantofi, de la dintii falsi pana la peruci, de la periute de dinti pana la acoperisuri de case, de la ochelari la umbrele, de la sampon si detergenti de vase pana la combustibilul necesar autoturismelor si avioanelor, de la drumuri la avioane, de la jucarii la medicamente...si lista ar putea continua.
Iti poti inchipui acu lumea fara petrol? Se cam impun in acest moment un set de multumiri.
De ce si pentru cine?
Eu, fiinta ce utilizeaza periuta de dinti, multumesc celor ce au studiat suficient de mult de au descoperit petrolul, pentru ca eu astazi sa pot folosi o periuta cu maner de plastic si nu cine stie ce os! :D

Fotografie realizata de prietenul nostru, Razvan Tudor, la Bergen Akvariet, in sala de proiectii filme 3D. Multam fain!