La akvariet

Distractie fara precedent la akvarietul din Bergen,

pardon, acvariul din Bergen.
Parteneri de distractie: pestii, pingvinii, focile
si nu in ultimul rand, dinozaurii.
Yep, dinozaurii din filmuletele 3D.
Sa nu uitam de maimutele ce aruncau cu fructe in noi.
Dar, spre fericirea tuturor, am scapat teferi.
Grozav realizate show-urile filmuletelor educative 3D!
Copii, o puzderie! Unii pe uscat, unii in apa,
dupa stele de mare, raci, crabi si alte vietati.
Caci, in acest gen de acvariu, omuletul poate atinge si studia,
intr-un bazin special amenajat, orice vietate ce-i place.

Uite iubitu', ciuperci!

In octombrie, e nebunia culorilor in Norway.

Am vazut si eu dealurile noastre din Dobrogea.
Chiar am admirat padurile romanesti, toamna.
Dar, ce sa-i faci?
Nebunia si bucuria mea de azi, de ieri si de maine poate,
e Norway...
...cea care ma face sa vorbesc peltic ca un copil
si, mai mult decat atat cea care ma facea sa arat cu dejetu: uite iubitu',
ce frunze colorate!
uite iubitu', ciuperci in mijlocul orasului!
uite iubitu' ce moara de apa!
Yep! asa a facut copilul din mine cand a dat de
padurea din mijlocul insulei Stord, de lac, de mirosul brazilor plini de apa de ploaie.

De ce unii are case asa faine?

Mai nou...

me plac casutzele albe sau din lemnisor maroniu sau chiar albastrui.
Me plac casutzele fara perdele de Pascani si draperii din catifea visinie sau, mai nou, jaluzele verticale.
Uite! din octombrie sunt fan al casutzelor din lemn de orice culoare,
cu orhidee la geam, cu o lampa sau doua la baza sau atarnand,
cu o roaba in fata casei, cu garajul deschis,
cu bicicleta culcata in iarba suuuper verde, cu steag in fundul curtii fara gard
si da,
sunt fan al tufelor de zmeura lasate la voia intamplarii (controlate) pe drumurile publice.
Vivat Leirvik!

Ducks! yes, rate, everywhere! ''Varza mai lipsea!''

Aratam poze in stanga si-n dreapta cu rate in Norway. Dap, rate.

Ei bine, dupa fiecare poza am observat ca se cerea o remarca de genu
' ''las' ca noi venim cu varza'' sau ''au varza norvegienii?''
Lasand rautatile si, mai presus de toate glumele deoparte,
mie chiar mi-au placut ratele everywhere!
Mi-au placut la nebunie!
Ele mi-au mancat covrigii de Buzau, biscuitii digestivi si noroc de ploaie
ca ajungeam sa le dau si painea din casa!
Noroc de ploaie in sensul ca nu mai ieseam eu,
ca .. ele... indragostite de apa, erau vesnic intr-o distractie...everywhere!

My North Way sau ce mi-a adus vantu' de Nord

Nu m-am gandit niciodata
cum se respira in Nord.

Nordicii cu treaba lor, eu cu treaba mea.
Dar a venit ziua in care treaba mea a fost sa vad care e treaba cu nordicii.
Iar dupa experienta si poveste:
My North Way sau cum ar zice romanu' ce-am vazut si ce-am trait pe taram norvegian.
Nu-i mult de povestit.
E mult de privit si de imaginat.
Se da o tara verde cu multi omuleti blonzi.
multa ploaie.
Se cere o umbrela si multa atentie:
urmeaza fotografiile!

Cum te porti cu ea, si Domnu cu tine!

Pentru ca le este vorba dulce si pentru ca urarile lor sunt memorabile, am notat cateva din cele spuse la nunta meglena.
Si pentru ca orice varsta ai avea si oriunde te-ai afla meglenul te indeamna sa nu uit de parinti, iata si modul ingenios in care foloseste aceasta urare si la nunta, unul din cele mai importante momente ale vietii unui om. Situatiunea in care urmeaza a fi zisa urarea cu pricina se petrece sambata seara, cand mirele este barbierit de un flacau intr-un ritual aparte, moment cand i se canta: "pana acu erai flacau, de-acu esti barbat, sa fii sanatos si sa nu uiti pe tatu si pe mamu cari te-au nascut si te-au crescut!"
Iar cantarile si urarile nu se opresc aci. Precum ursitoarele la botez, si la nunta exista persoane cu simbolistica magica care aduc sarea si piperul evenimentului. In cazul nostru, ginerica primeste o "sfatuire" din partea unei batrane, la casa miresei, dupa cum urmeaza: (primind o paine cu miere dulce si trebuind sa o manance i se zice) "Cum e dulce painea cu miere asa sa fiti si voi dulci toata viata!" Simplitate si ...modernism! Poate de aci s-or fi inspirat tinerii de azi ce isi spun neincetat, in orice situatie, "te pup dulce".
Dar sa nu uitam de ''predatul miresei''. Mai inainte de a porni la biserica, tatal miresei vine la mire, ii da mana si-i spune: "Pana acu a fost a mea, de acum incolo este a ta. Cum te porti cu ea si domnu cu tine!"Urare sau atentionare?!
Si nu in ultimul rand, blagoslovirea: "Fiti binecuvantati in casa noua, sa va deie Dumnezeu sanatate si belsug, sa traiti in pace si intelegere!"

Obiceiul de nunta cuprinde patru momente importante: petitul, logodna, cununia si nunta. Va inchipuiti in acest moment ca urarile sunt inzecit mai multe decat cele prezentate azi.

"Sa nu faci zaian!"

In primul interviu din Cerna, aflasem de o anume placinta cu usturoi. Se manca ba la nastere, ba la inmormantare. Babu Paulina ii zicea ''turta cu usturoi'' si din cate isi amintea mancase multe din acestea pe la botezurile pe la care era chemata copil fiind. Apoi ne-a povestit cum facuse o turta de acelasi fel in cazul decesului mamei sale. In ambele cazuri, turta se facea cu usturoi si avea calitatea de a apara persoana/persoanele implicate in acele ritualuri, de rele. In cel de-al doilea caz, la inmormantare, ne facuse curiosi pe toti cei aflati in preajma sa de o anume practica rituala a atei negre. Si ne povestea astfel: '' la 3 zile dupa inmormantare se inconjura mormantul cu ata neagra si din loc in loc se punea usturoi. Pentru aceasta se duceau doua femei, care de la plecarea de acasa si pana la intoarcere nu vorbeau cu nimeni. -Eu am trecut pe langa finu', nu i-am zis ''buna ziua'' si s-a maniat - Asa e obiceiul! Cand ajungeau acasa se spalau, li se punea sa manance ceva si apoi se ducea fiecare la casa sa." Babu Paulina zice ca se faceau toate astea ''sa se pazeasca de duhuri rele"
La cateva case distanta, babu Aneta nu stia nimic de acest ritual. Dar ata neagra se regasea si in povestirea ei : ''Cand era mortul pe masa, o persoana din familie, de regula femeia, care stie mai multe decat barbatu', masura mortul cu o ata neagra, de la cap la picioare. Ata se infasura si se punea la streasina casei, zicandu-se "Tu sa te duti in locul tau si ata sa ramana oara in casa si sa nu ne faci zaian/Mortul sa se duca la locul lui, ata sa ramana aici in casa si sa nu ne faci rau!" Iar explicatia a venit imediat: "Inainte averea oamenilor erau boii, pamantul si... unele persoane mureau cu necaz in suflet, cu parere de rau dupa ele. La cateva zile se facea ca mureau animalele si lumea zicea ca le-a luat cu el." Babu Aneta subliniaza: "trebuie sa si crezi in toate astea. Cine stie si crede, mai face si azi acest ritual."

Ata neagra apare in povestirile meglene legate de inmormantare, cea rosie la botez.

Numele copiilor, dupa socri

Poate ma intrebati de am uitat de nasi si de intrebarile legate de acestia. Ei bine, nu. I-am intrebat si pe sotii Stoli: ce faceau nasii la casa omului? Erau ei cei care hotarau intr-un inceput numele copiilor? Sotii Stoli zic ca nu. "Abia pe vremea noastra nasii au inceput sa dirijeze. Pe vremea parintilor nu era asa. Numele copiilor se dadea dupa socrii. Daca era baiat, se punea numele socrului (tatal tatalui) iar daca era fata se punea numele mamei fetei. Nu era atunci dupa nasi."
Azi, zic ei, exista situatii in care nasul este cel care impune numele, insa de cele mai multe ori, finii sunt cei care aleg ce-i mai bine pentru copilul lor. Exemplul cel mai graitor este cel al numelui Sotira. Il mai intalniti azi? Ei bine, e un nume pastrat din Grecia si transmis si azi noii generatii din familia Stoli.

Babu Aneta zice ca maicu Sotira isi serba ziua de nume la 6 august, odata cu Schimbarea la fata.

Sa iei mucanca??

Mult timp de la asezarea lor in comuna, meglenii nu voiau sa se incuscreasca cu romani. Asa imi povestea babu Aneta. "Muuult timp!!"
Meglenii aveau alte traditii si ca urmare continuau casatoriile doar intre ei. "Sa iei mucanca? "subliniaza babu Aneta si continua: "daca acu se zice la cel ce merge cu oile - mucan, atunci mucan se zicea la roman".
Dedu Stefan aproba: ''da, asa era atunci. Acu' doar cei din Constanta mai pastreaza traditia asta. Nu se casatoresc cu romani nici azi. Sau foarte rar!"

Se zicea ca romanul nu era cinstit. Incerca sa mai minta, sa mai "ciupeasca". ..Si atunci?

La Babu Aneta si Dedu Stefan

Ma invatase acum cateva zile tete Stefana cum sa numesc respectuos fiecare ruda meglena in parte. Si, mandra de mine, am preluat informatia si am dus-o mai departe.
Ieri, cand i-am cunoscut pe lunginetzii Stoli, mi-am completat colectia de traditii si obiceiuri lingvistice. Zic ''lunginetzi'' caci asa s-au denumit ei din start, cand le-am mai zis cu cine am mai povestit. ''Pai, sa vezi'' zicea babu Aneta, "noi suntem lunginetzi, Stefana e din alta origine". Si ca sa nu ma pierd prea mult in povestire, mi-au precizat faptul ca atunci cand s-au asezat in Cerna, era dupa satul din care proveneau. In estul satului erau deja bulgari si romani, in sud-est s-au asezat lumnicianii (din satul Lumnita), in nord lunzanetzii (din satul Lunguta), in centru, nord si nord-est usinetzii (din satul Osani) iar in est s-au asezat cupinetzii (din Cupa).
Asadar, la lunzinetzi/lunginetzi, rudele intre ele isi spuneau si isi mai spun astfel: babu=bunica, dedu=bunic, sora sotului=tetu, fratele sotului=cici, sotia fratelui sotului=nina, fratele sotiei=vuici, sotia fratelui sotiei=vuina, soacra=maicu (mamu), socru=tatcu (tatu).
In ceea ce priveste ultimul exemplu, babu Aneta a completat: ''In timp ce erai logodit, nu le spuneai mamu sau tatu socrilor. Nici eu, nici sotu'. Le spuneai babu si dedu. Abia dupa ce veneai in casa lor le spuneai maicu si tatcu. Asta cum te puteau obisnui. Sotu' si acu tot babu zice!!''
Completare: fratelui mai mare i se zicea bebe, surorii mai mari, dodo.

Logodna tinea si 2 ani. Baiatu' pleca in armata iar acasa, fata nu se mai ducea la distractie.
''Fierbea sangele in tine sa te duci sa joci, dar nu te mai duceai'' recunoaste babu Aneta. "Era respect!"