Cum te porti cu ea, si Domnu cu tine!

Pentru ca le este vorba dulce si pentru ca urarile lor sunt memorabile, am notat cateva din cele spuse la nunta meglena.
Si pentru ca orice varsta ai avea si oriunde te-ai afla meglenul te indeamna sa nu uit de parinti, iata si modul ingenios in care foloseste aceasta urare si la nunta, unul din cele mai importante momente ale vietii unui om. Situatiunea in care urmeaza a fi zisa urarea cu pricina se petrece sambata seara, cand mirele este barbierit de un flacau intr-un ritual aparte, moment cand i se canta: "pana acu erai flacau, de-acu esti barbat, sa fii sanatos si sa nu uiti pe tatu si pe mamu cari te-au nascut si te-au crescut!"
Iar cantarile si urarile nu se opresc aci. Precum ursitoarele la botez, si la nunta exista persoane cu simbolistica magica care aduc sarea si piperul evenimentului. In cazul nostru, ginerica primeste o "sfatuire" din partea unei batrane, la casa miresei, dupa cum urmeaza: (primind o paine cu miere dulce si trebuind sa o manance i se zice) "Cum e dulce painea cu miere asa sa fiti si voi dulci toata viata!" Simplitate si ...modernism! Poate de aci s-or fi inspirat tinerii de azi ce isi spun neincetat, in orice situatie, "te pup dulce".
Dar sa nu uitam de ''predatul miresei''. Mai inainte de a porni la biserica, tatal miresei vine la mire, ii da mana si-i spune: "Pana acu a fost a mea, de acum incolo este a ta. Cum te porti cu ea si domnu cu tine!"Urare sau atentionare?!
Si nu in ultimul rand, blagoslovirea: "Fiti binecuvantati in casa noua, sa va deie Dumnezeu sanatate si belsug, sa traiti in pace si intelegere!"

Obiceiul de nunta cuprinde patru momente importante: petitul, logodna, cununia si nunta. Va inchipuiti in acest moment ca urarile sunt inzecit mai multe decat cele prezentate azi.

"Sa nu faci zaian!"

In primul interviu din Cerna, aflasem de o anume placinta cu usturoi. Se manca ba la nastere, ba la inmormantare. Babu Paulina ii zicea ''turta cu usturoi'' si din cate isi amintea mancase multe din acestea pe la botezurile pe la care era chemata copil fiind. Apoi ne-a povestit cum facuse o turta de acelasi fel in cazul decesului mamei sale. In ambele cazuri, turta se facea cu usturoi si avea calitatea de a apara persoana/persoanele implicate in acele ritualuri, de rele. In cel de-al doilea caz, la inmormantare, ne facuse curiosi pe toti cei aflati in preajma sa de o anume practica rituala a atei negre. Si ne povestea astfel: '' la 3 zile dupa inmormantare se inconjura mormantul cu ata neagra si din loc in loc se punea usturoi. Pentru aceasta se duceau doua femei, care de la plecarea de acasa si pana la intoarcere nu vorbeau cu nimeni. -Eu am trecut pe langa finu', nu i-am zis ''buna ziua'' si s-a maniat - Asa e obiceiul! Cand ajungeau acasa se spalau, li se punea sa manance ceva si apoi se ducea fiecare la casa sa." Babu Paulina zice ca se faceau toate astea ''sa se pazeasca de duhuri rele"
La cateva case distanta, babu Aneta nu stia nimic de acest ritual. Dar ata neagra se regasea si in povestirea ei : ''Cand era mortul pe masa, o persoana din familie, de regula femeia, care stie mai multe decat barbatu', masura mortul cu o ata neagra, de la cap la picioare. Ata se infasura si se punea la streasina casei, zicandu-se "Tu sa te duti in locul tau si ata sa ramana oara in casa si sa nu ne faci zaian/Mortul sa se duca la locul lui, ata sa ramana aici in casa si sa nu ne faci rau!" Iar explicatia a venit imediat: "Inainte averea oamenilor erau boii, pamantul si... unele persoane mureau cu necaz in suflet, cu parere de rau dupa ele. La cateva zile se facea ca mureau animalele si lumea zicea ca le-a luat cu el." Babu Aneta subliniaza: "trebuie sa si crezi in toate astea. Cine stie si crede, mai face si azi acest ritual."

Ata neagra apare in povestirile meglene legate de inmormantare, cea rosie la botez.

Numele copiilor, dupa socri

Poate ma intrebati de am uitat de nasi si de intrebarile legate de acestia. Ei bine, nu. I-am intrebat si pe sotii Stoli: ce faceau nasii la casa omului? Erau ei cei care hotarau intr-un inceput numele copiilor? Sotii Stoli zic ca nu. "Abia pe vremea noastra nasii au inceput sa dirijeze. Pe vremea parintilor nu era asa. Numele copiilor se dadea dupa socrii. Daca era baiat, se punea numele socrului (tatal tatalui) iar daca era fata se punea numele mamei fetei. Nu era atunci dupa nasi."
Azi, zic ei, exista situatii in care nasul este cel care impune numele, insa de cele mai multe ori, finii sunt cei care aleg ce-i mai bine pentru copilul lor. Exemplul cel mai graitor este cel al numelui Sotira. Il mai intalniti azi? Ei bine, e un nume pastrat din Grecia si transmis si azi noii generatii din familia Stoli.

Babu Aneta zice ca maicu Sotira isi serba ziua de nume la 6 august, odata cu Schimbarea la fata.

Sa iei mucanca??

Mult timp de la asezarea lor in comuna, meglenii nu voiau sa se incuscreasca cu romani. Asa imi povestea babu Aneta. "Muuult timp!!"
Meglenii aveau alte traditii si ca urmare continuau casatoriile doar intre ei. "Sa iei mucanca? "subliniaza babu Aneta si continua: "daca acu se zice la cel ce merge cu oile - mucan, atunci mucan se zicea la roman".
Dedu Stefan aproba: ''da, asa era atunci. Acu' doar cei din Constanta mai pastreaza traditia asta. Nu se casatoresc cu romani nici azi. Sau foarte rar!"

Se zicea ca romanul nu era cinstit. Incerca sa mai minta, sa mai "ciupeasca". ..Si atunci?

La Babu Aneta si Dedu Stefan

Ma invatase acum cateva zile tete Stefana cum sa numesc respectuos fiecare ruda meglena in parte. Si, mandra de mine, am preluat informatia si am dus-o mai departe.
Ieri, cand i-am cunoscut pe lunginetzii Stoli, mi-am completat colectia de traditii si obiceiuri lingvistice. Zic ''lunginetzi'' caci asa s-au denumit ei din start, cand le-am mai zis cu cine am mai povestit. ''Pai, sa vezi'' zicea babu Aneta, "noi suntem lunginetzi, Stefana e din alta origine". Si ca sa nu ma pierd prea mult in povestire, mi-au precizat faptul ca atunci cand s-au asezat in Cerna, era dupa satul din care proveneau. In estul satului erau deja bulgari si romani, in sud-est s-au asezat lumnicianii (din satul Lumnita), in nord lunzanetzii (din satul Lunguta), in centru, nord si nord-est usinetzii (din satul Osani) iar in est s-au asezat cupinetzii (din Cupa).
Asadar, la lunzinetzi/lunginetzi, rudele intre ele isi spuneau si isi mai spun astfel: babu=bunica, dedu=bunic, sora sotului=tetu, fratele sotului=cici, sotia fratelui sotului=nina, fratele sotiei=vuici, sotia fratelui sotiei=vuina, soacra=maicu (mamu), socru=tatcu (tatu).
In ceea ce priveste ultimul exemplu, babu Aneta a completat: ''In timp ce erai logodit, nu le spuneai mamu sau tatu socrilor. Nici eu, nici sotu'. Le spuneai babu si dedu. Abia dupa ce veneai in casa lor le spuneai maicu si tatcu. Asta cum te puteau obisnui. Sotu' si acu tot babu zice!!''
Completare: fratelui mai mare i se zicea bebe, surorii mai mari, dodo.

Logodna tinea si 2 ani. Baiatu' pleca in armata iar acasa, fata nu se mai ducea la distractie.
''Fierbea sangele in tine sa te duci sa joci, dar nu te mai duceai'' recunoaste babu Aneta. "Era respect!"

Daca ti-i nashu' urat...

Pe podul Cernei, ne-am oprit sa povestim cu un anume meglen Nicolae Gheorghe. Nu de alta, dar ne-a atentionat doamna bibliotecara: ''trebuie sa stie el ceva! doar e si el meglen''.
Acu' cand ma gandesc cum sa-i zic, nu-mi mai vine nici nene, nici nea, caci insasi persoana recomandata de el sa ne vorbeasca mult mai mult despre traditiile meglene, ei bine, acea persoana ne-a specificat ca intr-un anume mod se zice la unchi si altfel la matuse. Si, daca imi aduc bine aminte, conteaza foarte mult si ramura din care vine: din partea mamei sau a tatalui. Andrei, gresesc? Un meglen isi numeste rudele astfel: mamei ii zice mamu, iar tatalui tatu, bunicii din partea mamei - babo mica, bunicii din partea tatalui - babo mare, bunicului -dede, vuice i se zice unchiului dinspre mama iar cici celui dinspre tata. Nu uitam insa nici sora tatalui careia i se zice tete. In genere, aproba tete Stefania, ca matusilor li se zicea/zice teti.
Despre Stefania Gheorghe, sora mai mare a celui dintai intervievat, m-ar bate Dumnezeu daca n-as zice ca e o femeie strasnica. De i-ati vedea gospodaria si serele pline cu rosii gata sa rodeasca, mi-ati da dreptate!
Dar revenind la oile noastre, ziceam ca tanti Stefania ne-a povestit si ea de nasi. Nu de alta, dar si in cazul ei am fost curiosi cum si-a alesi nasii. Nimic nou. Acelasi obicei: nasii nu-i schimbi, ii capeti. Ce te faci insa daca ti se pare nasu' urat? Sau prea batran? "Nu se poate" zice tete Stefania!Respectul e respect, caci daca nu-ti respecti nasu' se prea poate sa ti se nasca copilul bolnav, sa nu-ti mearga bine in casnicie...s.a. Cel putin asa s-a auzit prin sat!

Si tete Stefania e si foarte moderna: "cu sotu' mai vorbesc machidoneste, dar pentru ca nora e romanca, acu in casa se vorbeste romaneste!"

Capeteniile erau oameni mai intelepti

"In comuna noastra, tata era capetenia romanilor", povestea tanti Paulina. Atunci am priceput de unde vine si harul acesteia de a povesti atat de frumos.
La un moment dat insa, unul din cei ce ascultau alaturi de mine povestea tantitei a intrebat: "de ce era tatal dumneavoastra capetenia romanilor?" O intrebare foarte buna! Iar raspunsul a fost si el dintre cele mai bune: "pentru ca era capabil, lumea se adresa la el cand avea necazuri. Era un om mai intelept si un bun organizator. A fost si aci ani buni primar. Stia putina carte si a trebuit sa invete romaneste. Dar cand a hotarat sa vina in Romania, pentru ca aveau incredere in el, l-au urmat 400 de familii de megleni."
Azi, in plina campanie electorala locala, va intreb si ma intreb: dintre candidati, ar fi unul ce l-ati/l-as numi mai intelept si l-ati/l-as urma cu ochii inchisi?

Ma intreb daca la vot vom avea macar 400 de familii...

Muzica din cimpoi si nu manea!

Exista in Cerna un bar in care nu auzi vreo manea. Nici macar masinile ce opresc la acesta nu pot dudui a manea, iar daca se intampla altfel, li se cere parcarea mai la deal sau mai la vale.
Ei bine, m-ati intreba ce fel de bar e, de i se permite asa ceva in ziua de azi?
E barul machidonilor, cum i s-a dus vestea in comuna, caci propritarii, precum le-a fost dorinta, au impus sa se asculte doar muzica traditionala, ca de nu...iti ineci amaru' prin alt loc!
Mi s-a exemplificat chiar printr-o vizita ad hoc la locul cu princina. Nici urma de manea, ci doar muzica specifica locului. Ba chiar am ascultat o caseta audio ce rar mai intalnesti: muzica veche, traditionala meglena, cantata din cimpoi. O grozavie!

Tin sa precizez ca barul era plin. Aviz celor care se tem ca nu le vor mai merge afacerile daca vor schimba maneaua pe altceva!

Care-şi lasa limba lui/S'-lu arda pira focului!

In Grecia, meglenii nu aveau pamant. Precum mi-au povestit cei mai varstnici dintre ei, barbatii erau taietori de lemne sau carbunari iar femeile erau crescatoare de gandaci (viermi de matase). Insa nu saracia le era problema. Faptul ca nu puteau vorbi romaneste ii mana sa plece catre pamanturile natale. "Sa stiti ca sunteti romani", le spuneau batranii ''si nu care cumva sa va insele cineva vreodata ca nu sunteti asa". Si cum altfel sa raspunzi provocarii la care erau supusi zilnic? Grecii nu uitau sa le aduca aminte ca "tot ce misca pe pamantul Greciei, chiar si soarele care rasare pe cer este grec".
Si uite cum, meglenii ce au sosit aci, din romanii ce se socoteau in Grecia au primit in Romania o alta denumire: zice tanti Paulina ca in loc de romani li se spunea ''tzantzari", ca vorbeau mai mult cu ''tz''. "Limba noastra se apropie de limba romana, dar e mai pocita" continua ea. Cu toate acestea si azi cei mai multi dintre batrani vorbesc aceasta limba. Caci precum multi dintre ei mi-au zis, trebuie sa-ti pastrezi limba ca un imn. Iar imn mai frumos ca si Parinteasca Dimandare nu cred ca ati mai aflat vreodata:

''Pârinteasca dimândare
Nâ sprigiurâ cu foc mare,
Fraţ di muma şi di-un tatâ,
Noi Armân’i di eta toatâ.

Di sum plocili di murminţâ
Strigâ a noştri bun’i pârinţâ:
"Blâstem mari s-aibâ-n casâ
Cari di limba lui si-alasâ.

Care-şi lasâ limba lui
S'-lu ardă pira focului,
Si s-dirinâ yiu pri loc,
Si-l'i si frigâ limba-n foc.

El n- vatra-l'i pârinteascâ
Fumeal'ia s-nu-ş hâriseascâ;
Di fumel'i curun’i s-nu başe,
Nat -n leagăn si nu -nfaşe.

Care fudze de-a lui mumâ
Şi di pârinteasca-l'i numâ,
Fugă-l'i doara Domnului
Şi dulţeamea somnului!"

Dragul meu Andrei, iti multumesc pentru fotografiile grozave facute la Cerna.
Fara ele, povestirile mele ar fi fost ca muzica meglena fara cimpoi.

Nasii se pastreaza pana la 9 generatii

O traditie veche si totusi atat de interesanta: sa-ti pastrezi nasii pana la 9 (noua) generatii.
Ma ispiteste gandul sa intreb de fiecare data, orice interlocutor am, cum sunt alesi nasii in familia din care provine. Am o banuiala ca voi folosi ani buni aceasta intrebare. E una din acele intrebari ce-mi aduce de fiecare data raspunsuri din cele mai interesante.
La meglenii din Cerna, se spune ca nasii nu-i alegi asa..precum ti-e pofta. Nasii trebuie respectati. Mai mult decat atat: respectul se impune a fi urmat dupa anumite reguli. Nescrise, dar foarte importante.
Nasii se aleg pana la 9 braie/generatii: nasii, copiii nasilor, copiii copiilor s.a.m.d. Nu oricine este ales a boteza copilul intr-o familie de megleni. Iar in cazul cununiei, la fel.
Mai mult decat atat, numele nasilor este pastrat si transmis mai departe prin intermediul copiilor. Nea Nicolae Gheorghe din Cerna imi povestea cum fiica sa se numeste Veronica tocmai pentru ca nasa sa a fost Verona.
Te intreb si ma intreb: unde am scapat specificatia legata de bunastarea nasilor? Din cate imi amintesc nu mi-a subliniat nimeni acest aspect.
Si totusi, azi, incearca un exercitiu de memorie: iti amintesti cum si-au ales prietenii tai, rudele sau apropiatii tai nasii de cununie? Din ce generatie de nasi erau? Gresesc? Azi conteaza altceva?!

N-am indraznit sa va mai povestesc frumosul obicei de a saruta mana nasilor, indiferent ca sunt nasii de botez/cununie, copiii acestora sau copiii copiilor...